Liniștea dinaintea furtunii

Întotdeauna m-au fascinat furtunile. Acea dezlănțuire de forță a naturii mi-a plăcut, m-a atras chiar. Natura face și desface, și gândindu-mă la o scară mai largă, mă face să-mi dau seama cât de trecători și neînsemnați suntem uneori.

Începe printr-un vant ce pare să aerisească un pic atmosfera, să miște un ziar sau o pungă de colo colo. Face copacii să freamăte, să anunțe discret ceea ce urmează.

Apoi se face liniște. Nu mai adie nimic, cerul înca pare încărcat, gata să pornească ceea ce va urma. E liniștea dinaintea furtunii. Momentul ăla când totul pare în regulă. Când zici că e ok că ai lăsat geamul deschis acasă.

Și-ncepe.

O adiere, un tunet îndepartat, înăbușit. Și încet încet, câțiva stropi, o adiere mai puternică, un fulger undeva, și furtuna începe.

Miliarde picături de ploaie se revarsă peste tot, ajutați de vântul puternic ce mătură tot ce-i stă în cale. Nu contează că n-ai umbrela la tine, că azi dimineață te-ai decis să încalți pantofii de piele întoarsă, că ai lăsat gemul deschis sau telefonul afară, pe masă. Furtuna toarnă și învarte tot ce-i stă în cale, e ca un duș rece, uneori blestemat, alteori binevenit.

Și fulgeră. Și tună. Și trăsnește. Și mai toarnă zece miliarde de picături. Poate și niște gheață. Majoritatea animalelor tremură de frică la auzul tunetelor.

Norii par ei un fel de ceață mai ciudățica. Sunt încărcați electric, de la mișcare și frecare. Când diferența de încărcare între două fronturi atmosferice sau între nori și pământ este prea mare, apare o scânteie. Dar ce scânteie! Una uriașă. Având între o sută de milioane de volți și un miliard de volți, fulgerul încălzeste aerul prin care trece la aproape cincizeci de mii de grade în câteva milionimi de secundă. Aerul, la așa temperatură, se dilată puternic și din cauza presiunii, generează realmente o undă de șoc. Nu vrei să fii în cei zece metri când se întamplă asta. Dincolo de cei zece metri, se propagă în toate direcțiile și se transformă în "tunet". Tunetul se propagă cu un succes infiorator, pană la urechile noastre. Asta la viteza sunetului, respectiv 340 metri pe secunda. De asta, dacă de la fulger și până auzim tunetul trec - să zicem - 6 secunde, putem deduce că fulgerul a avut loc undeva la vreo doi kilometri.

De asta găsesc foarte palpitant să fiu undeva pe camp, în trafic, în mașina, și să trec printr-o furtună. Treci efectiv, prin toate etapele de mai sus, în doar câteva minute. Vântul, liniștea, ploaia, fulgerele, și deznodamantul. Rămâne un urmă un aer curat, o prospețime naturală greu de reprodus. Toată natura se simte ca și tine, când ieși de la duș. Pregătit pentru o nouă aventură!

La fel este și în viața personală. După o vreme plină de tot felul de evenimente care mai de care mai interesante, vine liniștea dinaintea furtunii. Rămâne doar să afli dacă ceea ce urmează e un blestem sau o binecuvântare. Și tremuri pentru că nu înca nu știi. Așa că te ții bine și vezi.

P.S. Mai multe informații despre aceste fenomene senzaționale găsești pe pagina dedicată de la National Oceanic and Atmospheric Administration (NOAA).