La aer curat

Este sâmbătă dimineață. Cel puțin așa ar trebui. Din moment ce aseară era vineri. Deschid ochii și mă pierd pentru un moment. Tavanul din lemn, ușor întunecat, nu este peisajul meu obișnuit de dimineață. Se aud păsărele. Puțina lumină ce intră pe geamul mic, acoperit parțial de draperiile crem, conturează difuz dar confuz camera. După cateva secunde în care re-trăiesc sentimentul "Unde naiba sunt?", îmi amintesc. Sunt undeva departe de casă, în natură, printre dealuri și copaci, într-o cămăruța dintr-o cabana micuță dar cochetă. Bună dimineața! îmi spun în gând, și mă întorc pe-o parte. Patul este destul de jos. Defapt nu e un pat propriuzis, e o saltea groasă și moale, foarte binevenită într-un astfel de loc. Mă ridic în picioare și încerc să ma organizez un pic. Podeaua scârțâie. La fiecare pas. La fiecare mișcare. Asta este și frumusețea într-o cabana de lemn. Natura.

IMG_9577

Toată viața am fost pasionat și înconjurat de tehnologie, dar cumva, natura are frumusețea ei, simplă, crudă. Cabana de la Peșteana e mică, dar are tot ce-i trebuie. Mult lemn, liniște, și strictul necesar ca să-ți poți face treaba, oricare ar fi ea.

Imaginează-ți o casă mare și elegantă unde, după ce te trezești, mergi la baie să te speli iar apoi intri în bucătărie, realizezi că e cald și bine, așa că apeși un buton și cafeaua e gata în două minute. Na, aici este exact opusul. Apa de la baie e un pic dezmorțită, grație micuțului boiler în care apa nu s-a răcit de tot peste noapte. E răcoare, așa că înainte de capitolul cafea, te îmbraci frumușel și mergi afară în spatele cabanei să spargi câteva lemne, ca să faci focul. Odată focul aprins, poți să pui apa la fiert, pentru cafea.

IMG_9576

Mai departe, ziua abia a început. Ai doi prieteni patrupezi, să-ți țină companie, un leagan, o curte uriașă și timp să faci cam orice ți-ai propus să faci.

DSC_8606--1-

Am ajuns aici în vizită la un prieten foarte bun, care și-a propus să-și ia cateva săptămâni libere de la nebunia orașelor pentru a lucra la un proiect personal. Și mi se pare locul genial. Nu exista trafic, nu-ți distrage atenția nimic și nimeni, nu ești invadat de vecini, reclame, gălăgie, agitație și tot ce vine la pachet când locuiești într-un oraș agitat. Bineînțeles, în cazul de față, eu eram cel ce-i distragea atenția. Dar, știi cum e, nu poți să le ai pe toate.

Deși era o zi de Martie 2016, peisajul cabanei nu era cu nimic mai dezolant...

DSC_8607

În mai puțin de 15 minute de mers pe jos am ajuns pe dealul ce începea în spatele curții. De-acolo, priveliștea era pe măsura așteptărilor. Munți acoperiți de zăpadă, o întindere de păduri, dealuri și munți unde natura domnește în liniște.

DSC_8621--1-

Revenind la prietenii noștri patrupezi, au venit cu noi să ne apere de eventualele primejdii și să ne arate împrejurimile.

DSC_8658

El e cățel. Prietenul nostru. A venit bucuros cu noi la plimbare pe dealuri, ca un fel de ghid ce nu-ți cere nici bani și nici bacșiș pentru serviciile prestate.

Plăcerea lui cea mai mare este să te însoțească în aventurile tale. Singura dorință, să-l mângâi și să-i dai mâncare și apă. Ca și bonus, stă la poze și-ți zâmbește cu gura până la urechi.

DSC_8666

Și pentru că o zi minunată în natură te lasă fără suflu la propriu și la figurat, desertul meu preferat vine să pună cireașa de pe tort. In cazul meu, Nutella pe clătite...

DSC_4139