Traieste intens!

Visez. Sunt pe undeva intr-un oras mare. Metrouri suspendate, blocuri zgarie-nori. Nu este foarte aglomerat. Trebuie sa ajung acasa cumva. Stiu unde este acasa, dar nu concret. E doar senzatia. Suna ceva.

Incet incet, masinile, orasul si dorinta de a ajunge acasa se disipa undeva in intuneric. Este alarma de trezire de pe telefon. Este ora sapte dimineata si incepe o noua zi. Ma ridic. Ma spal pe fata, pe dinti, fac cafea, ma imbrac, ies la o tigara. Poate doua. Poate trei. La ce ora trebuie sa plec? Cat timp am? Ce pot face in timpul asta? Mi-e foame dar nu mai am timp sa mananc. Pun mancare in bolul pisicii, deja plimbat prin tot holul in incercarea ei de a prinde si ultimele trei bobite uscate. Ii schimb apa. Fac un dus, imbracat, aranjat si afara cu mine. Inainte de lucru mai am de rezolvat ceva. Ma intalnesc cu un prieten la o cafea. Punem lumea la cale. Planuri marete si totusi doar 24 ore in fiecare zi. Si-ajung la lucru. Telefoane, planuri din nou, imi verific calendarul. Mai fug pana la o banca sau o institutie sa platesc o factura. Imi verific lista de to-do pe azi. Optsprezece lucruri de facut. Paralizez. Ies la o tigara. Ma adun si continui. Care sunt cele mai importante pentru astazi? Bifez jumatate din ele si deja este ora optsprezece. Lumea deja saluta de plecare. Unul cate unul. E cazul sa plec. Mai trebuie sa ajung pana in centru, apoi la Auchan, apoi acasa. Ajung acasa. Nu mai am tigari. Plec pana la cel mai apropiat "butic": OMV. Ma intorc. Fumez o tigara cu laptopul in brate. Mai butonez ceva. Mailuri, ticketi, aplicatii online. Pe facebook toate bune si frumoase. Am inghetat, asa ca intru inauntru. Mai dau Unfollow la ceva corporatii "Never show me again" la ceva reclame. Clasic. Deja mi-a intrat in rutina. Mi-e foame. Si mi-e somn. Este deja ora 22. Imi spal cana de cafea pe care am lasat-o in ghiuveta azi dimineata cand ma grabeam. Ar trebui sa aduc ceva lucruri din boxa. Dar nu azi, e si maine o zi. Si, cu cateva mici diferente, maine e la fel. Un meetup un plus. O cafea cu un prieten. Cu o prietena. Cu mai multi prieteni. Si poimaine e la fel. Si vine Craciunul. Si Pastele. Si iar Craciunul. Si iesim la pensie. Daca avem noroc si nu ne calca masina cand traversam strada iregulamentar.

Sa-ti traiesti viata din plin nu inseamna sa faci o gramada de lucruri. In "secolul vitezei" este foarte usor sa te angrenezi intr-o gramada de activitati "extracurriculare". Secretul, insa, este sa poti sa savurezi acele cateva momente cheie. Sa traiesti in slow-motion o atingere, un peisaj, o mireasma, o mangaiere, o adiere, o melodie sau chiar si o privire. Sa furi cuiva un zambet si sa ramana al tau, sa-l iei cu tine si sa-l dai mai departe. Sa te poti cufunda in acea clipa, in care nimic altceva nu mai conteaza. In care esti cu adevarat prezent. Si sa iesi din ea, un alt om. Un om cu o experienta in plus, nu doar o amintire sau o poza pe telefon.

Asa ca, hai sa ne oprim un pic, atunci cand conteaza cel mai mult. Cand mergem pe carare si vedem o frunza galbena de artar cum, dupa o vara de soare si de adieri calde, se desprinde si cade, pe ultimul drum, spre pamantul rece si umed, unde alte mii de frunze o asteapta.

Te-ai uitat vreodata la un apus de soare, incepand cu acel moment cand soarele atinge linia orizontului? Dureaza doar cateva minute. Coboara vazand cu ochii. Nu apuci sa mergi intr-un loc mai bun, sa chemi pe cineva. Nu apuci sa pregatesti nimic. Totul se petrece in cateva minute. Este momentul in care realizezi cat de repede se invarte Pamantul. Cat de scurte sunt clipele cu adevarat grandioase.

Sa savuram - deci - acel peisaj, acel apus de soare, acea persoana care-ti zice Ciao!, acea strangere de mana, acea imbratisare, acea mangaiere, acel sarut. Fiecare clipa este unica!