Pasarea de pe creanga...

Pasarii care sta pe o creanga a unui copac nu ii este vreodata frica de posibilitatea ca creanga sa se rupa, pentru ca increderea ei nu este in creanga, ci in aripile ei.

Intotdeauna trebuie sa crezi in tine. Daca nu crezi in tine, nici ceilalti nu o vor face. Si nu trebuie sa crezi in tine pentru ca ceilalti sa creada in tine. Trebuie sa crezi in tine in primul rand pentru tine!

Cand crezi in tine, in ceea ce esti, in ceea ce faci, in ceea ce zici, te auto-inzestrezi cu o energie care te poate duce foarte foarte departe. Foarte departe!

Nicio relatie de dependenta nu este sanatoasa, pentru ca mai devreme sau mai tarziu, cand vei avea nevoia cea mai mare, cand aripile iti vor fi rupte, creanga se va putea rupe, si te vei vedea plonjand spre pamant intr-o spirala deprimanta. Cu un singur gand: "De ce am avut asa mare incredere in creanga aia?"

Si nu, nu este usor. Sunt momente cand pur si simplu ti-ai scapat Zen-ul pe jos si s-a spart intr-o mie de bucati. Sunt momente cand oamenii din jurul tau te lovesc. Nu neaparat intentionat. Doar pentru ca intre tine si ei este o diferenta de atitudine care-i deranjeaza. Doar pentru ca e luni. Doar pentru ca s-au certat cu cineva. Doar pentru ca ce faci tu e mai interesant. Doar pentru ca esti mai fericit.

Sa fim realisti: in ochii celor nefericiti, oamenii fericiti sunt fie niste nebuni, prosti si superficiali, fie niste oameni exemplu. Asa ca fii nebun! Fii exemplu!

Niciodata un om lipsit de incredere nu a realizat ceva maret. Si cu totii avem si am avut exact 24 ore, in fiecare zi. 365 zile in fiecare an, nicio secunda in plus. Cu toti avem vise si sperante. Diferenta e in incredere. In atitudine. Michelangelo, Newton sau Freud nu erau niste aberatii genetice ale naturii. Au fost oameni determinati. Oameni ca mine si ca tine, cu un tel si un plan. Iar planul nu se gaseste nici pe net, nici la magazin. La fel au fost si Henri Coanda, Aurel Vlaicu, Nadia Comaneci sau Nicolae Paulescu. Oameni. Romani. 24 ore pe zi, 365 zile pe an.

Asa ca fii tu alaturi de tine atunci cand ai nevoie de cineva. Problema ta e cea mai mare pentru tine, iar tu esti cel care o intelege cel mai bine. Si-atunci, de ce sa depinzi de altcineva? Ne "deschidem" cu greu in fata celorlalti, si cu atat mai greu atunci cand avem o problema personala, o suferinta, un gand care nu ne da pace. Plus ca mare parte din comunicare se "pierde" pe drum.

Si ne dorim sa fie cineva, care sa ne inteleaga, sa ne aline durerile, sa ne alinte, sa ne salveze. Un erou. De ce sa nu fii propriul tau erou!?

Cumva, pentru orice dorinta vad cel putin o cale. Si vad mult prea multi oameni care sunt convinsi ca nu pot avea ce-si doresc, ca e prea greu, prea mult, prea scump, prea departe, prea sus, prea, prea, prea. De ce ne punem singuri piedici?

De ce gasim scuze pentru a nu urmari ceea ce ne dorim, care nu fac decat sa justifice delasarea noastra? Cine-i responsabil pentru atitudinea asta?

Nu am nicio indoiala ca putem deveni oricine dorim sa devenim, sa ajungem oriunde vrem sa ajungem. Noua Zeelanda? Bora Bora? Sunt doar simple destinatii. Doctor? Avocat? Cantaret? Orice se rezolva cu scoalarizare, practica, esti acolo. Ok, la cantaret mai depinde si de corzile tale vocale. Dar daca pleci pe un drum si nu stii unde vrei sa ajungi, nu o sa ajungi niciodata. Daca nici nu pleci... ai pierdut pe motiv de neprezentare.

Si nu vorbim aici despre copiii din Africa, muritori de foame si cu lacune serioase al unui sistem educational. Tot aud lumea cat se plange de Romania, ca ce tara de mana a treia suntem. As dar orice sa-i trimit intr-o excursie in Africa, in India, in tot felul de alte locuri. Sa vada ce inseamna viata intr-o tara de mana a treia. Ne plangem prea mult si facem prea putin ca sa schimbam ce nu ne convine.

Sunt multe exemple in istorie de oameni care si-au setat un tel, si au pornit cu adevarat in directia aia. Si nu numai ca au ajuns acolo, ci au devenit adevarate personalitati, demne de studiat si urmat. Modele in viata. Si sa nu uitam ca parte din ei erau (sau sunt) romani. Nu vreau sa par prea patriot, dar faptul ca esti roman nu este o scuza sa nu realizezi ceea ce-ti doresti sa realizezi in viata. Dimpotriva, este un avantaj.

Lumea este asa de plina de dezinteres si mediocritate, incat cu ambitie, exercitiu si perseverenta gasesc inscuzabile expresiile de forma "Nu pot". "Nu am cum". "Este imposibil". Este cel mult mai greu, ceea ce este perfect. Daca era usor, toata lumea facea de toate.