Statutul

STATÚT, statute, s. n. 1. Act sau ansamblu de dispoziții cu caracter oficial, prin care se reglementează scopul, structura și modul de funcționare al unei organizații, societăți pe acțiuni, asociații etc.; p. gener. lege, regulament. ◊ (Jur.) Statut personal = totalitatea legilor care se aplică cetățenilor unui stat. Statut real = totalitatea legilor care se aplică bunurilor aflate pe teritoriul unui stat. 2. Statut social = poziția indivizilor într-un grup social, a grupurilor în sistemul organizării sociale și la un anumit moment; status. 3. Spec. (înv.) Constituție. – Din fr. statut, lat. statutum.

Sursa: DEX '09 (2009)

La prima vedere, statutul unei persoane este pozitia pe care o are in societate la un moment dat. Nimic nou aici. Devine interesant atunci cand realizezi ca statutul este transferabil. Foarte usor transferabil. Daca esti prieten cu o persoana populara, ca sa nu zic sus-pusa, automat este privit si tu ca important.

Asta functioneaza si in mediul profesional, cat si in mediul personal. De exemplu intr-un spital. Stai la rand si astepti, nu te baga nimeni in seama cu orele. Iti cer o gramada de bani, atat oficial cat si neoficial. Asistentele trebuie platite, doctori, anestezisti, absolut tot. Cate un pic la fiecare. Sau un pic mai mult. Daca, in schimb esti ceva prieten de-al vreunui doctor renumit, automat este tratat complet altfel. Doctorii se ocupa de tine, asistentele la fel. Pentru ca si ele vad ca esti "cineva" in ochii doctorilor.

Noi ii zicem PCR (Pile, Cunostinte si Relatii), dar defapt, la baza sta transferabilitatea statutului social. Ceea ce se intampla in orice societate, de la triburi si pana in occident. Si este si normal sa se intample. Este ceva natural deja.

Daca te gandesti un pic, acest concept este prezent peste tot. Si in scoli, prietenii celui mai popular elev/student din scoala este automat popular. Privit cu admiratie de unii si invidie de ceilalti, exact ca si cel mai popular. Probabil nu i se "transfera" statutul celui popular in totalitate, dar mare parte cu siguranta.

Alt exemplu. Dan Bilzerian. Omul asta face ce vrea. Dar doar ce vrea. Printre bani, arme, droguri si femei cred ca mai are doar timp de dormit. Si in orice fotografie, oricare prieten de-al lui e si el la randul lui inconjurat de femei, masini scumpe, teancuri de bani si toate cele. Fara niciun fel de efort suplimentar.

Conceptul de PCR, urmat cu stoicism de unii si blamat de altii este pur si simplu folosirea statutului unor persoane pentru castiguri personale. Fie ca e grabirea unui proces spre obtinerea unor foloase materiale, sau doar un bilet la teatru, este suficient de clar ca in societatea romaneasca este deseori abuzat.

Problema este ca deseori unele lucruri sunt atat de dificil de realizat pe forte proprii, ca este aproape obligatoriu sa cunosti pe cineva cumva si sa te folosesti de statutul acestuia ca sa poti obtine ceea ce-ti doresti. E sanatos? Nu. Inacceptabil? Poate. Dar ca sa te descurci in ziua de azi, in societatea de astazi, e bine sa cunosti pe cine trebuie, pentru a nu te lovi de pereti birocratici si alte mizerii peste care dai in calitate de nimeni.

Si nu un nimeni general, pentru ca nu cred ca exista asa ceva, ci nimeni in domeniul care te intereseaza. In care ai dat de problema peste care nu poti trece. Daca lucrezi in comert, si ai o problema nasoala/urgenta in domeniul medical, probabil esti un nimeni in domeniul medical. Si daca nu cunosti pe "cine trebuie" atunci cand ai o problema medicala si nu reusesti sa te descurci pe calea "oficiala", nu-ti ramane decat sa... speri ca va fi totusi bine.

Nu zic ca e bine sa obtii lucruri in detrimentul altora, nici ca e bine sa-ti faci prieteni doar pentru statutul lor social. Doar ca societatea din ziua de azi functioneaza in mare parte pe baza statuturilor persoanelor care o alcatuiesc si daca vrei sa te descurci cu brio, si fara sa fi mostenit o caruta de bani, e bine sa tii cont de asta.